Viitor...

     Cu toții ne dorim un viitor mai bun, vrem să fim fericiții, vrem să o ducem mai bine, să avem mai mulți banii și să avem o familie fericită. Astfel că ne facem un plan de batăie și îl urmăm orice ar fi. Dar dacă apare o oportunitate pe drum care ar putea schimba totul, am mai urma același plan sau am face altul de la zero? Cam greu să îți schimbi tot planul instant, dar dacă ai vreo îndoială față de planul tău inițial nu poți nici să spui că știi ce îți dorești cu adevarat.
     Viitorul poate să îți ofere o alinare sau un obiectiv pe care vrei să îl atingi. Dar dacă nu va fi bine sau nu îți atingi obiectivul în timpul propus, atuncea vei fii mâhnit și supărat. Și normal ca tot omul începi să cauți vinovatul sau cauza, iar cel mai probabil tot tu ai fost vinovatul și cauza este că nu ai fost destul de atent. Ai luat o decizie cu gândul la viitor, lasă că totul va fi bine, cam așa funcționează de obicei, dar nu ai luat in considerare toate detalile oferite pe moment. Astfel în loc să ai un viitor frumos, vei avea în minte un regret despre data aia când se putea schimba totul. Mulți dintre noi luăm decizii cu gândul la viitor, luăm în considerare ce vrem să se întâmple în loc să punem în balanță toate detalile ce le avem în fața noastră. Astfel în loc să ne concentrăm pe prezent visăm cu ochii deschiși la ceva cu care nu ne confruntăm încă dar am vrea.
     Pentru noi viitorul înseamnă foarte mult, pentru că tot noi vom trece prin el, dar suntem prea siguri că vom reușii să punem la cale totul cum vrem, prea siguri ca totul va fi bine, sau suntem prea măcinați de gândul să nu dăm greș. Dar dacă nu suntem atenți la prezent și suntem așa de preocupați să ajungem cât mai repede la viitorul dorit de noi, ajungem sa ignorăm o mare parte a lucrurilor ce se întâmplă în jurul nostru, astfel anii trec și la un moment dat stăm și ne gândim, cum de a trecut atâta timp și totuși am realizat așa de puțin.
     

Trecut...

    Trecutul constă în tot ce am făcut până acuma. El conține toate amintirle plăcute, tot ce am învățat, tot ce știm, toată experința nostra de viață. Dar conține și memorii urâte, regrete și greșeli. Toți ne lăsăm influențați de trecut in decizile noastre. Ne bazăm așa de mult pe trecut că trecem cu vederea multe detalii ce se află în fața noastră. Când ne întâlnim cu probleme, întrebări sau situații prin care am mai fost știm ce trebuie să facem deja și ne grăbim să repetăm aceeași acțiune ce am mai luat-o odată. Trecem cu vederea peste foarte multe detalii pentru că noi căutăm asemănările cu experiențele anterioare, iar din când în când, din cauza acestor detalii trecute cu vederea facem greșeli.
     Trecutul este o parte importantă a vieții noastre, dar cu toate aceastea nu trebuie să ne lăsăm conduși și formați de acest trecut. Nu înseamnă că dacă ne-am întâlnit cu o problemă de n ori, trebuie să aplicăm aceeași soluție, poate de data asta descoperi o soluție mai bună sau o îmbunătățești pe cea veche. Același lucru se aplică la orice întrebare sau situație în care ne aflăm, trebuie să fim atenți deoarece din neatenție apar greșelile, de acolo regretele, astfel intrăm într-o spirală nesfârșită a regretelor.
     Există o categorie de persoane care ,,trăiesc” în trecutul întunecat, aceste persoane trăiesc cu frica să nu se mai întâmple încă odată ceva rău, astfel se protejează să nu mai fie răniți. Această frică orbește, frica ii cel mai rău lucru care te poate influența, deoarece din cauza ei vei ezita și vei rata ceea ce ai vrut foarte mult. Sau poate descoperi ceva mai bun decât ținteai inițial.
     Mai sunt persoanele care au avut un maxim la viața lor și trăiesc de pe urma acelui maxim, aceste persoane se mint că totul este bine și se comportă ca atare, astfel coborând pe panta vieții, departându-se de acel maxim fară o șansă să îl mai atingă vreodată. Viața nostră nu trebuie să aibă un maxim, tot timpul trebuie să țintim mai sus, astfel  vom evita această problemă.
     Trăim în prezent și cu toate acestea ignorăm detaliile oferite de el în căutarea semnelor unei repetiții, astfel putem să asociem totul cu un eveniment din trecut și să trecem mai departe. Ar trebui să fim ca niște copii mici care descoperă ceva nou în fiecare moment al vieții noastre. Așa timpul va trece mai greu și nu vom mai putea să zicem că a mai trecut un an, după care să ne gândim ce am făcut anul acela pentru că nimic nu este memorabil. Fiecare zi ar trebui să fie memorabilă pentru că nu se va mai repeta niciodată.
  

     

Inspiratie si timp.

     Tare mult timp a trecut de când nu am mai scris pe blog. Aș putea spune că am fost ocupat perioada asta, dar ar fii o scuză care mă pune intr-o lumină bună și mă face să mă simt bine... asta dacă m-aș minții singur. Trebuie să fiu sincer in primul rând cu mine, puteam să îmi fac timp să scriu câte ceva, dar am ales să pierd timpul pe internet. 

     Am mai avut tentative să scriu câte ceva, dar să zic ca am facut trac de tastatura și nici inspirație nu prea mai aveam. Pierdutul timpului pe internet te cam stoarce de imaginatie... îți dă totul pe tavă, nu mai trebuie să îți bați capul cu nimica, orice ai nevoie este la un click distanță.

     Am început să scriu pe telefon notițe cu idei pentru subiecte de blog, cu gândul că mă voi întoarce la ele să le dezvolt și să le scriu pe blog, dar s-au pierdut printre notițele ,,importante", acele notițe care te ajută să îți trăiești viața pe repede înainte. Așa că mă apuc să dezvolt acele notițe pierdute și vedem ce va ieșii.

      

      

   

     

Cu cât ai mers maxim?

     De fiecare dată când cineva află că am carnet de şofer, prima întrebare adresată este: -Cu cât ai mers maxim?  Nu cred că viteza maximă arată cât de ,,şofer" eşti cu adevărat, arată numai cât de sigur eşti pe tine ( rar înseamnă asta ) şi în funcţie de caz, cât de inconştient ai fost de fapt. Oricum oricine ştie să apese o pedală tare, dar nu mulţi pot să o apese la fel şi într-o curbă.
     O întrebare bună ar fi: -Care este recordul tău pe traseul tău preferat? Din această întrebare poţi deduce foarte multe. De exemplu dacă începe să-ţi povestească traseul, condiţile şi maşina folosită este clar că îi place să conducă. ( dacă tu l-ai întrebat aşa... numai să te afli în treabă şi nu te prea pricepi la maşini ar fii un moment bun să schimbi subiectul. ) Al doi-lea lucru ce poţi să-l faci este să calculezi viteza medie cu care a mers, iar dacă viteza medie este mare şi traseul are şi ceva curbe prin el atuncea poţi să deduci că tipul se pricepe cât de cât sau este nebun.Oricum nu se compară să fii cu el în maşină, dar macăr îţi faci o idee cu cine intri în maşină.
     Acuma să nu vă văd că băgaţi ca nebunii cu prietenii în maşină, prioritatea  numărul unu este să nu-i omori, stai un pic şi imagineazăţi care ar fii urmările, gândeştete ce ai face dacă tu ai scăpa şi ai omorât pe cineva apropriat din vina ta ce ai mai face după?  Ce ai spune rudelor/ prietenii decedatului?
     Altă întrebare bună ar fi: Ai avut vreun accident? Ştiu... nu sună de loc bine, dar dacă eşti norocos poate îţi va povestii ceva păţanii. Şi ai face bine să asculţi şi să bagi la cap, deoarece nu şti niciodată la ce să te aştepţi de la şoferul de lângă tine. Cine ştie poate întro zi îţi va prinde bine că te aşteptai ca Nea Caisă şă face cine ştie ce tâmpenie pe lângă tine iar tu fiind pregatit ai salvat situaţia şi ai evitat un accident. Cât de mându ai fii atuncea :P
    

Copilărie...

     În ultimul timp m-am simţit foarte inspirat, dar de câte ori vroiam să scriu ceva pe blog se întâmpla ceva ciudat, parcă mă ruşinam de tastatura. La fel şi când încercam  să desenez sau orice altceva. Acuma sunt în aceeaşi situaţie, dar sunt hotărât să nu mă culc până nu scriu ceva (ceasul arată 1:00 am...) aşa că, hai să-i dau drumul până nu aţipesc în scaun.
    
      Mergeam după pâine când am dat de un grup de copii care se întorceau de la şcoală, câţiva din grup au râmas în urmă, aceştia au fost încurajaţi de cei din faţă să meargă mai repede ,, că doar nu aveţi 20 de ani!".
Asta a fost prima oară când m-am simţit bătrân, dar mi-a trecut repede deoarece am început să ma gândesc la evoluţia standardelor de bătrâneţe. Eu unul cred că până la 80 de ani voi fi tânăr, după aceea începe a doua tinereţe. Dar văd din ce în ce mai mulţi oameni care la 16 -18 ani se considera maturi, oameni care la 30 de ani se gândesc la pensionare.
     Altă fază ce am văzut-o de prea multe ori este când se întâlnesc două cunoştinţe ( un copil şi un om mai mare ), iar discuţia dintre cei doi ajunge imediat la nuntă, perechea potrivită, prietene, etc. Poate spuneţi voi că discută în glumă, dar ţin să vă contrazic, cei pe care i-am văzut eu au început o discuţie foarte serioasă pe temele amintite mai sus  şi cred că pot să citesc oamenii destul de bine.
     Ce mă sperie cel mai tare este faptul că copiii renunţă foarte repede la copilăria lor. Ce este şi mai ciudat este că de bunăvoie renunţă la ea. Eu unul încă mă consider un copil, cel mai probabil până mor tot aşa mă voi vedea. Eu stau şi mă gândesc de ce vor copii aceştia să crească mari aşa de repede?
     Eu vreau ca după ce termin studile să ajung cât se poate de aproape de viaţa de care aveam parte la vârsta de 6 ani, singurele diferenţe ar fii că voi aduce bani în casă, cunoştinţele şi... o da! Înălţimea de la care vedeam lucrurile. Încă mai ţin minte cât de interesante erau întrerupătoarele şi clanţele pentru mine, motivul pentru care erau aşa de interesante pentru mine era că nu puteam să ajung la ele.
     Dacă stau bine şi mă gândesc care este cea mai veche amintire a mea ( care este clară şi sunt sigur că nu îi vis ), este de pe vremea de când eram bebe, nu ştiam să vorbesc sau să merg, am fost urcat de mama pe pat şi acolo mă jucam cu ceva cuburi de lemn, perdelele erau trase dar intra o rază de lumină printre ele care bătea pe mine, iar eu stateam şi mă uitam la aceea rază de lumină şi mă minunam ce frumoasă era. Partea faină este că şi acuma când intră numai o rază de soare  printre perdele stau şi mă minunez cât de frumoasă este. Încă am multe amitiri din copilărie, pe care vreau să le scriu până nu mă lasă memoria, ţin minte toate promisiunile pe care le-am făcut, cum mă jucam, cum priveam lumea, încă îi mai ţin minte pe pretenii mei imaginari. Şi partea cea mai faină este că am ţinut minte totul vizual, color şi în detaliu.
     Hmm... ciudat, vroiam să fie o postare în care să critic lumea, dar iată ce calmă a ajuns la final.

Prima oară când...

    21.02.2012 Prima oară când m-am ras cu un safety razor. A ieşit destul de bine, cel puţin la fel de bine ca un aparat şmecher. A fost fain, m-am tăiat numai de 2 ori, odată a fost un coş şi a două oară m-am tăiat la sfârşit pentru că am încercat să tai pe uscat un fir ratacit .

E albă, multă şi măruntă...

       Dacă vă gândiţi la zăpadă, aveţi dreptate. După cum probabil ştiţi anotimpul meu preferat este iarna aşa că... sunt foarte fericit.
       Alt motiv pentru care sunt aşa de fericit este că ninge mult, mult de tot. Cred că este cea mai frumoasă ninsoare pe care am prins-o, sper ca fiecare iarnă să fie aşa de frumoasă. Şi este şi mai frumoasă pentru că la casa totul este mai frumos, mai ales dacă aerul este curat şi nu prea trec maşini.
       Deci este o ninsoare ca în basme ( cel puţin pentru mine ),  dar trebuie să privim şi părţile rele. Cel mai mare  impediment al zăpezii este că ocupă locuri de parcare... şi cam atât. În rest pe mine zăpadă nu mă deranjează cu nimic.
        Îmi place să adun zăpada, să mă joc cu bulgari. Îmi place cum lumina lunii se reflectă în zăpada, e foarte frumos.

     
       Văd că în ultimul timp se face mare vâlvă cu ACTA ( cam târziu... şi dacă nu şti ce este ACTA caută pe Google ) şi tot sunt invitat să semnez petiţii online pe diverse site-uri, problema este că petiţile online pe un site NU FUNCŢIONEAZĂ! Pentru că fiecare semnătură trebuie să fie validată ( adică o semnătură pe persoană ), iar pentru asta este nevoie de ajutorul ISP-ului, ( Internet Service Provider ) ceea ce sigur nu îl primeşte nimeni pentru că majoritatea site-urilor sunt non profit, iar pentru dezvoltarea unui program care să valideze semnăturile trebuie bani mulţi. Acei bani nu sunt pentru programare, ci pentru furnizorii de internet. Singura formă de petiţie online care are şanse să funcţioneze este cea bazată pe email, ceea ce de obicei funcţionează la scară mică.

P.S. O poză să vă mai încălziţi...

        

Concentrare...

      Încerc să fac ceva util, să muncesc la machetă cât mai mult, să termin cât mai repede ca să pot să fac şi altele. Crearea unei machete implică multă proiectare pe PC ( mai este şi varianta clasică, dar nu prea merge decât pentru machete unicate ) şi asta reprezintă o problemă... Sunt atâtea lucruri inutile pe care le poţi face pe internet şi nu rezist tentaţiei prea mult timp...
      Încă caut o soluţie, să opresc internetul nu este posibil pentru că odată îl foloseşte şi tata, şi când nu fac lucruri inutile ascult podcasturi în fundal , aşa că încă mă gândesc la o soluţie.
      Oricum azi am făcut o plimbare pe bicicletă cu mama, aşa ca să ne aerisim la 0 grade Celsius. A fost o plimbare distractivă, am avut şi câteva probleme tehnice ( nu ştiu ce a rămas întreg de fapt din MTB ) pe drum, dar noroc că aduc destule scule ca să demontez toată bicicleta şi culmea cea mai fiabilă a fost Sputnik-ul, cred că este prima sau a doua oară când nu se strică ceva pe Sputnik.

P.S. Văd o grămadă de postari pe Facebook cu postări de pe 9Gag, nimeni nu este curios de ele pentru că, ori te uiţi direct pe 9Gag  şi vezi ce este postat, sau ai văzut despre ce este 9Gag şi nu ţi se pare amuzant. Măcar dacă aţi posta şi voi postări pierdute printre voturi, nu toate tâmpenile şi reposturile care ajung pe hot page.

P.P.S. Prea multă reclamă pentru un site care nu mai are utilizatorii cei avea odată... 

OnLive

     OnLive este un serviciu foarte interesant, este gratis şi îţi trebuie o conexiune la internet destul de bună. Dacă ai toate acestea poate începe distracţia, OnLive este de fapt o reţea de supercomputere, care sunt dispuse prin întreaga lume şi îţi permite să joci jocuri pe computerele lor la grafică maximă fară să foloseşti procesorul aproape de loc ( cât foloseşte pentru Youtube ).
     Alte avantaje ar fi că poţi să joci orice joc pe orice platformă ( PC, Tabletă, Smartphone, Consolă ), de exemplu dacă ai o tabletă, sau chiar smarthphone şi ai conexiune la internet de peste 3Mbs poţi să joci orice joc vrei. Alt serviciu inovator este posibilitatea de a testa jocul înainte de al cumpăra, este singurul serviciul care te lasă să joci un joc înainte să-l cumperi ( demo-ul este limitat la 30 de minute ).
     Singurul dezavantaj ar fi un lag mic care  numai dacă joci la nivel super profesionist îl observi (lag-ul între apăsarea comenzii şi petrecerea ei propriu zise) , în rest merge foarte bine, grafica este full HD şi jocurile merg la  60 de cadre pe secundă.

http://www.onlive.com/service
    

Motorină

      Unii dintre voi ştiţi că motorina se tot scumpeşte, nu îmi convine pentru că sunt un fan al motorinei şi maşina mea merge pe motorină, deci sunt direct afectat. Dar sunt motive bine întemeiate pentru aceste scumpiri. Lăsăm teoria conspiraţiei deoparte, care eu o consider adevărată, dar nu este un factor aşa de important în preţul motorinei, oricum dacă companiile petroliere din România au fost amendate de abia după 3 ani de când au complotat la scoaterea unui sortiment de combustibil de pe piaţă, cât ar dura un proces pentru scumpire nejustificată?
       Preţul combustibililor este dictat de costul de producţie, costul transportului şi taxe. Odată este taxa impusă în UE de 8% pentru motorină, acciza de 4.4% în România şi TVA-ul. Taxele reprezintă o mare parte din preţ, dar au un rol bine stabilit.
       Taxa impusă de UE este pusă într-un fond separat care este folosit numai pentru dezvoltarea unei infrastructuri pentru maşinile cu combustibili alternativi ( ex. hidrogen, electrice, biodiesel, etc. ), acciza se duce la ministerul transporturilor, care face o treabă tare bună cu ei şi menţine drumurile într-o stare excepţională ( să nu menţionăm restul taxelor pe care le încasează ), iar TVA-ul este folosit la salarii, alte investiţi şi cel mai important, la bună starea conducătorilor noştri.
       Nu aceasta este cea mai mare problemă pe care o am eu, problema este că combustibilul solid se termină, cazul cel mai realist ar fi că în 2015 producţia de petrol nu va mai ţine pasul cu cererea. Transportul de alimente şi bunuri se bazează aproape numai pe motorină. Sunt curios cum va fi această trecere de la motorină/ benzină la alţi combustibili? Ce se va întâmpla cu maşinile noastre, mai ales că producerea unei cantităţi de biodiesel care să acopere cererea este imposibilă. Vom arunca maşinile ce le aveam acum sau le vom converti?
       Chiar dacă sună foarte rău, eu fiind optimist văd partea plină a paharului, oamenii sunt obligaţi să devină eco, adică calitatea aerului se va îmbunătăţii, în prima perioadă a tranziţiei de la maşinile clasice ( cred că pot să le numesc deja clasice ) la cele pe combustibili alternativi vor apărea destui biciclişti, sau oameni care vor merge pe jos mai mult, deci populaţia va fi mai sănătoasă. Mâncarea nu va mai fi transportată de la distanţe aşa de mari, astfel agricultorii locali vor fi şi ei încurajaţi.
       În cele din urmă, rămâne o singură întrebare, care va fi combustibilul viitorului?


P.S. Îmi place soluţia lui foarte mult şi ştie despre ce vorbeşte.